Sunday / Duminică, 28 mai

6 p.m., GMT+2 / ora 18
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Sala ”Tonitza”

și

Monday / Luni, 29 mai

6 p.m., GMT+2 / ora 18
Sinagoga Târnăveni


Recital cameral

The Angel in the Blue Garden

Îngerul în grădina albastră


Minguet Quartett

Ulrich Isfort
– vioara 1
Annette Reisinger
– vioara a 2-a
Aida-Carmen Soanea
- violă
Matthias Diener
– violoncel

Program:

György Ligeti 100 - Jörg Widmann 50

Jörg Widmann – Cvartetul de coarde nr. 4
Ataç Sezer
– Lichtkleid
Wolfgang Rihm
– Geste zu Vedova
Konstantia Gourzi Anájikon
– The Angel in the Blue Garden, op. 61
György Ligeti
– Cvartetul de coarde nr. 2

Intrare liberă

Eveniment realizat în parteneriat cu 
Primăria Municipiului Târnăveni, Goethe-Institut, Centrul Cultural German Cluj-Napoca
 

Minguet Quartett

The Minguet Quartet, founded in 1988, is one of the most internationally sought-after string quartets today which performs in all major concert halls of the world. The passionate and intelligent interpretations of the Minguet Quartet always ensure inspiring listening experiences – “for the joy in sound and expression with which the ensemble makes the works speak enlivens even the smallest detail”. (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

The namesake of the Quartet is Pablo Minguet, a Spanish philosopher of the 18th century who attempted, in his writings, to facilitate access to the fine arts for all sectors of the population – and this idea is a chief artistic concern of the Minguet Quartet as it tours around the whole world.

The Minguet Quartet was guest at the Salzburg Festival 2020 & 2021 and has been invited again for 2023. Further projects in the season 2022/23 include concerts at the Gewandhaus Leipzig, the Prinzregententheater Munich, the Arnold Schoenberg Center Vienna, the Meistersingerhalle Nuremberg, and the Alte Oper Frankfurt. The Quartet has also been invited by the L'association Pour l'Art Lausanne, the Meister- und Kammerkonzerte Innsbruck, the Schubertiade Sion and the Schumannfest Düsseldorf.

Previous seasons have taken the Minguet Quartet to the Cologne and Berlin Philharmonie, the Elbphilharmonie Hamburg, the Library of Congress and International Gallery Washington DC, the Konzerthaus Berlin and Vienna, the Concertgebouw Amsterdam, De Doelen Rotterdam, BOZAR Music Brussels, the Théâtre des Abbesses Paris, the Lincoln Center New York, the Southbank Centre London and the University of Hong Kong, the Festival d'Automne à Paris, the Grafenegg Festival, the Beethovenfest Bonn, the Mozartfest Würzburg, the International Brucknerfest Linz, the Rheingau Musik Festival, the Tongyeong International Music Festival Korea, the Festspiele Herrenchiemsee, the Schwetzinger Festspiele, the Kammermusikwoche Schloss Elmau, the International Stiftung Mozarteum Salzburg and to further festivals and in major concert halls within Europe, in Japan, Central and South America, Canada and the USA.

The ensemble concentrates on Classical-Romantic repertoire and modern music in equal measure, and has proven its commitment to compositions of the 21st century through its numerous premieres. Encounters with important composers of our time inspire the four musicians to create ever new programming ideas. The first complete recording of the string quartets by Wolfgang Rihm, Peter Ruzicka and Jörg Widmann are amongst their most important projects. For the 70th birthday of Manfred Trojahn Wergo released a recording of the first performance of his second string quartet with clarinet and mezzosoprano after poems by Georg Trakl in 2019, followed by a portrait CD of the composer Konstantia Gourzi in 2020 (ECM). Outstanding highlight of the last years was the performance of Karlheinz Stockhausen’s Helicopter String Quartet as part of a conception by the conductor Kent Nagano.

Concert programs from 2022-24 will be dedicated to the significant birthdays of, among others, Wolfgang Rihm, György Ligeti, Jörg Widmann, Anton Bruckner, Josef Suk, Arnold Schoenberg and Luigi Nono.

Partners of Minguet Quartet include the clarinetist Matthias Schorn, the pianists Claire Huangci and Andrea Lucchesini, the violinist Franziska Hölscher, the cellist Jens Peter Maintz and the actor Christian Brückner. As a soloist quartet, the Minguet Quartet has played with the WDR Radio Choir, the Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, the Radio Symphony Orchestras of the Saarländischer Rundfunk, the Hessischer Rundfunk, the Westdeutscher Rundfunk and the Österreichischer Rundfunk, with the Bruckner Orchestra Linz and the Nuremberg Symphony Orchestra under the conductors Jukka-Pekka Saraste, Markus Stenz, Peter Ruzicka and Ilan Volkov.

The ensemble proudly presents the complete recording on CD of the string quartets by Felix Mendelssohn Bartholdy, Josef Suk, Heinrich von Herzogenberg and Emil Nikolaus von Reznicek, allowing the public to discover this impressive music of the Romantic period. In summer 2022, the ensemble released a recording of the entire work for string quartet by Walter Braunfels as well as a CD with piano chamber music by Ferdinand Hiller. In the upcoming years the Minguet Quartet will record the complete work for chamber music by Heinrich Kaminski, music by Alberto Evaristo Ginastera and Glenn Gould’s only string quartet.

In 2010, the Minguet Quartet was awarded the coveted ECHO Klassik followed by the Diapason d'Or in 2015 and the scholarship RELOAD by the Kulturstiftung des Bundes, Germany, in 2020. As an important cultural mediator, the Minguet Quartet was selected in 2022 for the realization of the project „EifelKlang“ in cooperation with NEUSTART KULTUR - Die Beauftragte der Bundesregierung für Kultur und Medien.

Cvartetul Minguet

Înființat în 1988, Cvartetul Minguet este unul dintre cele mai solicitate cvartete de coarde la nivel internațional și concertează în toate sălile importante de concert din lume. Interpretările pasionate și inteligente ale Cvartetului Minguet oferă mereu experiențe auditive pline de inspirație – „căci bucuria sunetului și a expresiei cu care ansamblul dă glas lucrărilor însuflețește chiar și cel mai mic detaliu.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Numele cvartetului este dat de Pablo Minguet, un filosof spaniol din secolul al XVIII-lea, care a încercat în scrierile sale să faciliteze accesul tuturor segmentelor de populație la artele frumoase – iar această idee este principala misiune artistică a turneelor din toată lumea întreprinse de Cvartetul Minguet.

Ansamblul a participat la Festivalul de la Salzburg din 2020 și 2021, fiind invitat din nou în 2023. Printre viitoarele proiecte din stagiunea 2022-2023 se regăsesc concerte la Gewandhaus Leipzig, Prinzregententheater München, Centrul Arnold Schönberg din Viena, Meistersingerhalle Nürnberg și Alte Oper Frankfurt, L'association Pour l'Art Lausanne, Meister- und Kammerkonzerte Innsbruck, Schubertiade Sion și Schumannfest Düsseldorf.

În stagiunile trecute, Cvartetul Minguet a concertat la Köln și Berlin Philhamonie, Elbphilharmonie Hamburg, Biblioteca Congresului și Galeria Internațională Washington DC, Konzerthaus Berlin și Viena, Concertgebouw Amsterdam, De Doelen Rotterdam, BOZAR Music Bruxelles, Théâtre des Abbesses Paris, Lincoln Center New York, SouthBank Centre Londra, Universitatea din Hong Kong, Festival d'Automne à Paris, Grafenegg Festival, Beethovenfest Bonn, Mozartfest Würzburg, International Brucknerfest Linz, Rheingau Musik Festival, Tongyeong International Music Festival Coreea de Sud, Festspiele Herrenchiemsee, Schwetzinger Festspiele, Kammermusikwoche Schloss Elmau, International Stiftung Mozarteum Salzburg și la alte festivaluri și în mari săli de concert din Europa, Japonia, America Centrală și de Sud, Canada și SUA.

Ansamblul se concentrează asupra repertoriului clasic-romantic și de muzică modernă, în egală măsură, și și-a dovedit angajamentul față de compoziții din secolul XXI prin numeroase prime audiții. Întâlnirile cu importanți compozitori ai epocii noastre îi inspiră pe cei patru muzicieni să creeze mereu noi idei de program. Primele înregistrări integrale ale cvartetelor de coarde de Wolfgang Rihm, Peter Ruzicka și Jörg Widmann sunt printre cele mai importante proiecte. Pentru a 70-a aniversare a lui Manfred Trojahn, în 2019 s-a lansat o înregistrare ce include interpretarea în primă audiție a celui de-al doilea cvartet pentru coarde, cu clarinet și mezzosoprană, după poezii de Georg Trakl (WERGO), urmată în 2020 de un CD-portret al compozitorului Konstantia Gourzi (ECM). Un eveniment notabil al ultimilor ani a fost interpretarea Cvartetului Elicopter de Karlheinz Stockhausen, inclus într-un proiect conceput de dirijorul Kent Nagano.

Proiectele de program pentru anii 2022-2024 vor include, printre altele, aniversările importante ale lui Wolfgang Rihm, György Ligeti, Jörg Widmann, Anton Bruckner, Josef Suk, Arnold Schönberg și Luigi Nono.

Printre partenerii Cvartetului Minguet se numără clarinetistul Matthias Schorn, pianiștii Claire Huangci și Andrea Lucchesini, violonista Franziska Hölscher, violoncelistul Jens Peter Maintz și actorul Christian Brückner. Ca apariții solistice, Cvartetul Minguet a concertat cu WDR Rundfunkchor, DSO, Orchestrele Simfonice Radio ale Saarländischer Rundfunk, Hessischer Rundfunk, WDR și ORF, cu Bruckner Orchestra Linz și Orchestra Simfonică din Nürnberg, sub bagheta dirijorilor Jukka-Pekka Saraste, Markus Stenz, Peter Ruzicka și Ilan Volkov.

Împreună cu înregistrările integrale pe CD ale repertoriului pentru cvartet de Felix Mendelssohn Bartholdy, Josef Suk, Heinrich von Herzogenberg și Emil Nikolaus von Reznicek, ansamblul își prezintă cu mândrie vasta cultură muzicală, oferind publicului descoperirea unei muzici impresionante din perioada romantică. În vara anului 2022, au fost lansate o înregistrare a integralei pentru cvartet de coarde de Walter Braunfels și un CD de muzică de cameră cu pian de Ferdinand Hiller. În următorii ani, Cvartetul Minguet va înregistra integrala repertoriului de muzică de cameră de Heinrich Kaminski, lucrări de Alberto Evaristo Ginastera și singurul cvartet de coarde de Glenn Gould.

În anul 2010, Cvartetul Minguet a primit mult râvnitul premiu ECHO Klassik, urmat de Diapason d’Or în 2015 și de bursa RELOAD din partea Kulturstiftung des Bundes, Germania, în 2020. Ca important mediator cultural, Cvartetul Minguet a fost selecționat în 2022 pentru realizarea proiectului „EifelKlang” în colaborare cu NEUSTART KULTUR – Die Beauftragte der Bundesregierung für Kultur und Medien.


 

Jörg Widmann, String Quartet No. 4

The composer Jörg Widmann has stated that his String Quartet No. 4 “investigates forms of walking and steps (Andante/Passacaglia).” Its cyclic design matches that of its four brethren composed between 1997 and 2005, which could be performed as a cycle in which each quartet resembles a movement writ large, ending with Quartet No. 5, what critic Kate Molleson, reviewing the Minguet’s recording for Wergo, calls “a massive web of musical dialectics that celebrate, explode and generally redefine the genre’s lofty, loaded heritage.” The fourth quartet itself is an exceedingly delicate and dense work demanding a great variety of extended techniques from the players, who must both listen closely to one another and coordinate different techniques between right and left hands. And - at the same time - performers are directed to “breathe” as if adding an additional voice to the four strings. The overall texture of the work is light and airy, woven throughout with gentle pizzicati and swift changes in dynamics that allow all voices to sound equally within a clear three-part form.


Ataç Sezer,
Lichtkleid

Turkish composer Ataç Sezer’s Lichtkleid (Light Dress) for String Quartet, commissioned by the NRW Kunststiftung was premiered by the Minguet quartet last September as part of the Tonedmelisma festival in Munich, where the composer lives and works. His work incorporates 24 systems of maqam in different ways, which include the use of microtonality and electronics. The quartet Lichtkleid employs the Segah scale to illustrate mystical but dignified emotions, expressed in subtle harmonies, melodic structures and polyphony that evoke the infinite beginnings of the divine in a spark of light.

Wolfgang Rihm, Geste zu Vedova

Wolfgang Rihm’s Geste zu Vedova from 2015 has a pronounced ekphrastic element: a homage to the Venezuelan ”Arte Informale” artist Emilio Vedova (1919–2006), and was commissioned by Fondazione Emilio e Annabianca Vedova expressly for the Minguet Quartett. The bold attacks and lyrical energy of Geste zu
Vedova
respond to the expressionist artist’s vigorous, dramatic approach to gesture and his treatment of the painting as an architectural object. Rihms’ condensed, one-movement work responds to Vedova with chords that echo the artist’s “violently articulated verticals” and “black characters in turmoil.” But there is an aspect of portraiture as well: a vibrant figure aware of his role in history, whose art - like that of Rihms - may penetrate and move us.


Konstantia Gourzi, AnájikonThe Angel in the Blue Garden, Op. 61

Born in Athens, Konstantia Gourzi is another Munich-based composer; she is also known for her conducting which she sees as inseparable from her composing process. Her Third quartet, The Angel in the Blue Garden (2015), is emblematic of her metaphysical attractions, which impart a quiet power to her chamber compositions. The three movement work explores meditative modal landscapes that suggest the colors and emotions of their subtitles: I. The Blue Rose – singing, calmo ma intense; II. The Blue Bird – molto singing, rubato; III. The Blue Moon, a. the bright side, b. Turning, c. the dark side – powerful ma relaxed. The first of a series of works dedicated to angel artworks, Anájikon is based on a sculpture by Alexander Polzin, Rather than a one-to-one correspondence, Gourzi attempts a “sound-energy” inspired by the work, within a three-part structure that avoids the traditional dramaturgy of classical multi-movement forms.


György Ligeti, String Quartet No. 2

Ligeti’s second quartet was widely regarded as a contemporary masterpiece upon its premiere. Despite its extremely abstract language, it cemented his position within a bifurcated avant-garde as a composer unafraid to draw from a wide variety of, in the words of John McCabe, “stylistic resonances and bases.” If the first quartet consciously assimilated the legacy of Bartók, the second comes to terms with his own legacy since 1954. Its first movement is marked Allegro nervoso as if to comment ironically on the ‘burden of tradition’, ”the very attempt to compose a quartet after ‘Beethoven’s last quartets, or Bartók’s fourth and fifth quartets, or the Lyric Suite, or after Schoenberg. As a series of variations on a chromatic theme, each movement indexes techniques developed earlier in the 1960s. The opening Allegro’s episodic nature looks back to nineteenth-century monuments such as Beethoven’s Op. 130 as well: the listener seems to hear one transition after another, with only a furtive, oblique relation to traditional notions of first-movement form.

The second movement turns to micropolyphony, citing Lontano’s opening canon directly, while the pattern-meccanico texture of the third movement will remind the listener of Continuum (1968), Ten Pieces for Wind Quintet (1968), and the Chamber Concerto (1969–70). The aggressive, angular “succession of fragments” that comprise movement IV sound like an unholy merger of the Allegro molto of Bartók’s fourth with Stravinskian shifting meters. The penultimate meccanismo movement reflects the ultimate fate of the classical scherzo, desiccated beyond recognition, as it asks live performers to replicate a wheezing machine succumbing to entropy. The quartet’s finale rewrites its complex opening movement, confirming Bartók’s arch form while summarizing it in an essay both expansive and reflective by turns. Here the anxiety of influence signalled by the Allegro nervoso is transmuted into an Allegro con delicatezza of surpassing calm that only twice exceeds a piano dynamic.


Amy Bauer

Jörg Widmann, Cvartetul de coarde nr. 4

Compozitorul Jörg Widmann a spus despre Cvartetul de coarde nr. 4 că „explorează forme ale mersului și ale pașilor (Andante/Passacaglia)”. Forma sa ciclică corespunde structurii celor patru cvartete-surori compuse între 1997 și 2005, ce ar putea fi interpretate ca un ciclu, în care fiecare cvartet se aseamănă cu o parte de lucrare la scară mare, încheindu-se cu Cvartetul nr. 5. Pe acesta din urmă, criticul Kate Molleson, scriind cronica înregistrării cvartetului Minguet pentru Wergo, îl numește „o rețea uriașă de dialecte muzicale care celebrează, aruncă în aer și, în general, redefinesc moștenirea măreață, încărcată a genului”. Al patrulea cvartet este în sine o lucrare extrem de delicată și densă, care cere o mare varietate de tehnici speciale din partea interpreților, care trebuie atât să se asculte cu atenție unii pe alții, cât și să coordoneze diferite tehnici între mâna dreaptă și mâna stângă. Și, în același timp, interpreților li se indică să „respire”, ca și cum ar adăuga încă o voce la cele patru coarde. Per ansamblu, țesătura muzicală a lucrării este diafană și aerată, presărată cu pizzicati ușoare și schimbări rapide de dinamică ce lasă toate vocile să răzbată în mod egal, pe parcursul celor trei părți.

Ataç Sezer, Lichtkleid  

Lucrarea Lichtkleid (Straie de lumină) pentru cvartet de coarde a compozitorului turc Ataç Sezer, compusă pentru Kunststiftung NRW, a fost interpretată în primă audiție de cvartetul Minguet în luna septembrie a anului trecut, în cadrul festivalului Tonedmelisma de la München, unde locuiește și creează compozitorul. Lucrarea sa încorporează 24 de sisteme de maqam în diferite feluri, incluzând folosirea microtonalității și a mediului electronic. Cvartetul Lichtkleid folosește gama Segah pentru a ilustra emoții mistice, dar demne, exprimate prin armonii subtile, structuri melodice și polifonie ce evocă începuturile infinite ale divinului într-o scânteie.

Wolfgang Rihm, Geste zu Vedova

Lucrarea Geste zu Vedova (2015) a lui Wolfgang Rihm are un pronunțat element ecfrastic – un omagiu adus artistului venezuelean Emilio Vedova (1919-2006), reprezentant la informalismului – și a fost comandată de Fondazione Emilio e Annabianca Vedova special pentru cvartetul Minguet. Atacurile îndrăznețe și energia lirică ale lucrării Geste zu Vedova fac referire la abordarea dramatică, viguroasă a artistului expresionist față de gest și la folosirea picturii ca obiect arhitectonic. Lucrarea compactă, monolitică a lui Rihm îi răspunde lui Vedova cu acorduri care evocă „liniile verticale violent articulate” și „personajele întunecate în chinuri” ale artistului. Dar există și elemente ale portretisticii: un personaj dinamic, conștient de rolul său în istorie, a cărui artă – ca cea a lui Rihm – ne poate pătrunde și emoționa.

Konstantia Gourzi, Anájikon – The Angel in the Blue Garden, op. 61

Născută în Atena, Konstantia Gourzi este încă o compozitoare stabilită la München, cunoscută, de asemenea, ca dirijoare, rol pe care îl consideră inseparabil de cel de compozitoare. Al treilea său cvartet, The Angel in the Blue Garden (Îngerul în grădina albastră) (2015), evocă înclinațiile sale metafizice, care conferă o putere discretă pieselor sale camerale. Structurată în trei părți, lucrarea explorează peisaje modale meditative ce sugerează culorile și emoțiile din subtitluri: I. The Blue Rose – singing, calmo ma intense (Trandafirul albastru – cântat, calm, dar intens); II. The Blue Bird – molto singing, rubato (Pasărea albastră – foarte cântat, rubato); III. The Blue Moon, a. the bright side, b. turning, c. the dark side – powerful ma relaxed (Luna albastră, a. fața luminoasă, b. rotire, c. fața întunecată – intens, dar relaxat). Prima dintr-o serie de lucrări dedicate unor opere de artă cu îngeri, Anájikon are ca sursă de inspirație o sculptură de Alexander Polzin. În locul unei corespondențe directe, Gourzi încearcă să abordeze o „energie-sonoră” inspirată de această sculptură, în cadrul unei structuri cu trei secțiuni, care evită dramaturgia tradițională a formelor clasice cu mai multe părți.

György Ligeti, Cvartetul de coarde nr. 2

Al doilea cvartet al lui Ligeti a fost considerat o capodoperă a muzicii contemporane la momentul premierei sale. În ciuda limbajului extrem de abstract, i-a consolidat poziția, într-o avangardă bifurcată, de compozitor care nu se teme să se inspire, conform afirmației lui John McCabe, din „baze și rezonanțe stilistice”. Dacă primul cvartet a asimilat conștient moștenirea lui Bartók, al doilea acceptă propria moștenire începând cu 1954. Prima parte este Allegro nervoso, ca un comentariu ironic la adresa „poverii tradiției”, ”încercarea supremă de a compune un cvartet după ultimele cvartete ale lui Beethoven, sau după cvartetele al patrulea și al cincilea ale lui Bartók,  după Suita lirică de Berg sau după Schönberg”. Ca serie de variațiuni pe o temă cromatică, fiecare parte trece în revistă tehnici promovate la începutul anilor 1960. Caracterul episodic introductiv al Allegro-ului evocă de asemenea ”monumente” din secolul XIX precum op. 130 de Beethoven: ascultătorul pare să audă tranziție după tranziție, doar cu o palidă, vagă legătură cu noțiuni tradiționale despre forma primei părți.

Partea a doua adoptă un discurs micropolifonic, citând direct canonul introductiv din Lontano, în timp ce specificul stilului meccanico al părții a treia îi va reaminti ascultătorului de Continuum (1968), de cele Zece piese pentru cvintet de suflători (1968) și de Concertul de cameră (1967-70). „Succesiunea de fragmente”, agresivă și colțuroasă ce alcătuiește partea a patra pare o împreunare profană a părții Allegro molto din Cvartetul nr. 4 de Bartók cu metrica schimbătoare a lui Stravinski. Penultima parte, meccanismo, reflectă soarta finală a scherzo-ului clasic, stors până la extrem, și le cere interpreților să imite o mașinărie gâfâită ce sucombă într-o maximă entropie. Partea finală a cvartetului reia partea complexă de introducere, confirmând forma de arc a lui Bartók și rezumând-o într-o încercare expansivă și contemplativă deopotrivă. Aici, anxietatea influenței tradiției trecutului, semnalată de Allegro nervoso, e transformată într-un Allegro con delicatezza, de un calm ce depășește doar de două ori dinamica nuanței de piano.

Amy Bauer