George Crumb September 22, 2020 Media, Pennsylvania
Photo credit: Becky Starobin
Composer in residence
Winking at Nekrotzar Who could have imagined back in 2018, when selecting the topic of the next edition of the festival (‘Death mirrored in contemporary music’) that the world in 2020 would look so much like Breughelland from Le Grand Macabre? No one could have forseen the extent to which the world would have turned into a Kingdom of Nekrotzar and that this grotesque “ruler” would show up this time as something on the ludicrous scale of a virus?…. Despite its imperceptible figure, he has also turned the musical world upside down, replicating in a skewed perspective, a reversed Farewell Symphony, in which the musicians remain on stage whilst the audience departs. As the chosen topic resonates unfortunately all too well with the current context, the 3rd edition of the festival ”A Tribute to György Ligeti in His Native Transylvania” has migrated online, trying to prove, just as did the composer in his aforementioned ”anti-anti-opera”, that Death is but fake news. My heartfelt gratitude goes to all our partners, collaborators, amazing and brave artists who have put their health at risk in order to make this tribute possible, as well as to the fantastic, small yet tireless organizing team, all of whom helped us prepare this artistic ”vaccine”. With a complicit smile, Ligeti is joining us and taking action; he responds in his unique way to the general turmoil, providing an appropriate accompaniment by playing himself the famous Car Horn Prelude with an ever increasing relish. Bianca Țiplea Temeș Artistic Director
Făcându-i cu ochiul lui Nekrotzar Cine și-ar fi imaginat în 2018, când tema viitoarei ediții a festivalului fusese deja aleasă (”Moartea reflectată în creația muzicală contemporană”), că lumea în 2020 va fi atât de asemănătoare cu tărâmul Breughelland din Le Grand Macabre? Nimeni nu putea să prevadă în ce măsură lumea se va transforma într-un Regat al lui Nekrotzar și că acest ”conducător” grotesc își va face acum apariția în dimensiunea ridicolă a unui virus!... În ciuda figurii sale imperceptibile, el a răsturnat până și lumea muzicală cu susul în jos, reproducând, ca într-o perspectivă strâmbă, o Simfonie a Lumânărilor pe dos, în care muzicienii rămân pe scenă, în timp ce publicul pleacă…. Deoarece tema noastră consună, din păcate, prea bine cu contextul actual, cea de a 3-a ediție a festivalului ”Omagiu lui Ligeti în Transilvania natală” a migrat în mediul online, încercând să demonstreze, precum a făcut-o și compozitorul în amintita ”anti-anti-operă”, că Moartea este doar un ”fake news”. Recunoștința mea profundă se îndreaptă spre toți partenerii, colaboratorii noștri, spre minunații și curajoșii artiști care și-au riscat sănătatea pentru a face acest omagiu posibil, dar și spre fantastica, restrânsa dar neobosita echipă organizatorică, cu toții ne-au ajutat să fabricăm acest ”vaccin” artistic. Cu zâmbetul său complice, Ligeti ni se alătură și trece la acțiune; el răspunde în felul său unic agitației generale, asigurând un acompaniament adecvat și interpretându-și singur celebrul Preludiu al claxoanelor, cu o plăcere mereu crescândă. Bianca Țiplea Temeș Director artistic
”/…/ on the long and undulating strips of meadow, one could see hundreds, thousands of crystal tombs./.../ And look at those who, coming from all corners of the world, in robes from all places and times /.../, with hats adorned with all the feathers of paradise, place heaps of flowers on the graves of ancient poets. /.../ The poets were no longer there. In their place, in each tomb, was a large chrysalis that filled it completely and which, although bizarre and with a complicated design, still kept in its shell some of the features of the poet or poetess, dissolved inside and ready for revival”. Mircea Cărtărescu: Melancolia (Humanitas, Bucharest, 2019) English translation: Paul Mann ”/.../ pe fâșii lungi și vălurite de pajiște, se vedeau prefirate sute, mii de morminte de cristal. /.../ Și uită-te la cei care, venind din toate colțurile lumii, în straie din toate locurile și timpurile /.../, cu pălăriile împodobite cu toate penele paradisului, așază mormane de flori pe mormintele poeților din vechime. /.../ poeții nu mai erau acolo. În locul lor, în fiecare mormânt, se afla câte o mare crisalidă care-l umplea în întregime și care, deși bizară și cu un desen complicat, păstra totuși în coaja ei ceva din trăsăturile poetului sau ale poetei, dizolvați în interior și pregătiți pentru renaștere”. Mircea Cărtărescu: Melancolia (Humanitas, București, 2019)
Photo © Gottfried Rabl